Legat de arta de a scrie, un studiu interesant a fost făcut în SUA în 2011 de scriitorul Joseph Epstein. Nu mai puțin de 81% din populația adultă a SUA, adică aproximativ 200 milioane de americani, simt că ar trebui să scrie o carte (își doresc asta). Cu toate astea, universitățile de profil din SUA cu greu își ocupă locurile.

Asta cumva arată o ignoranță crasă cu privire la procesul de scriere a unei cărți și la educația de care ai nevoie ca să poți crea o poveste puternică.

În România lucrurile stau și mai prost de atât, pentru ca nu exista un loc unde să fii învățat știința din spatele scrisului creativ (da, exista educație, moduri în care îți poți creste abilitățile de storyteller, formule prin care poți crea personaje, intrigi, povești și romane magnetice).

Gândește-te însă la ce spune studiul, de fapt. Dorința de a scrie o carte, cumva, este intrinsecă. Universală. Este dorința de a spune o poveste, personală sau nu, care să schimbe lumea măcar într-o mică măsură. De a lăsa ceva în urma noastră. Dorința de a ne spune poveștile există în fiecare dintre noi.

Dar lipsa dorinței de educație în această direcție denotă faptul că există destule mituri despre procesul de scriere a unei cărți de succes.

✔ inspirația nu poate fi educată
✔ autorii sunt oameni talentați
✔ talentul nu se poate educa nici el
✔ când scrii o carte, o scrii cap coadă, fără să te oprești, cât ai inspirație

Ori asta ne creează cele mai multe probleme. Lipsa atât a cererii de educație (pentru că lumea nu crede că e nevoie), cât și a ofertei – duce la scriitori prost pregătiți, cu cărți proaste, care nu se vând și care nici nu susțin pe autorii din spatele lor.

Este un cerc vicios.

În realitate scriitorii profesioniști sunt maniaci în propria educație:

✔ sunt foarte buni psihologi (înțeleg natura umana și reușesc să creeze personaje atât de reale, încât ne regăsim în ele, ajungem să le iubim sau să le urâm)
✔ sunt productivi (au metode prin care scriu ZILNIC un număr de cuvinte)
✔ sunt strategi (ce putini realizează este ca un scriitor știe povestea pe care urmează să o scrie, cap coadă, înainte de a începe să scrie – și știe să își planifice povestea după elemente specifice, astfel încât să fie de succes)
✔ au unelte creative prin care pot îmbogăți universul unei cărți (precum sunt ședințele de brainstorming într-o multinațională, așa există procese și exerciții creative prin care poți construi lumi întregi, personaje și relații între ele doar din mintea ta)

Talentul pe care noi îl vedem la un scriitor este o însumare a tot ce am spus mai sus.

Rareori un scriitor se pune în fața unei foi de hârtie și se apucă pur și simplu să își scrie cartea. Asta este probabil cel mai toxic mit care există în industrie.

În realitate el face o planificare atentă a acțiunii din interiorul romanului, înainte de a scrie prima propoziție. Se spune că nu este coșmar mai negru pentru un scriitor decât să descopere ce se întâmplă în carte pe măsură ce o scrie.

Așa iau naștere faimoasele “blocaje ale scriitorilor”. Ele în realitate nu există decât în cazul amatorilor. Pentru că profesioniștii nu cad în această capcană.